Dispozițiile din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.23/2020 privind regimul juridic al Cetăților dacice din Munții Orăștiei, care fac parte din Lista patrimoniului mondial UNESCO și unele măsuri pentru protejarea acestora este neconstituțională

În ședința din data de 13 decembrie 2023, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.23/2020 privind regimul juridic al Cetăților dacice din Munții Orăștiei, care fac parte din Lista patrimoniului mondial UNESCO și unele măsuri pentru protejarea acestora este neconstituțională.

În esență, Curtea a reținut că, derogarea, printr-o lege cu caracter individual, de la procedura administrativă reglementată în Codul silvic, cu privire la aprobarea de către Guvern a solicitărilor individuale de scoatere definitivă din fondul forestier național, a terenurilor aferente zonei de sit și zonei de protecție a unor situri arheologice individual determinate, înscrise în patrimoniul mondial UNESCO, respectiv a Cetăților dacice din Munții Orăștiei, echivalează cu legiferarea într-un domeniu care aparține în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, cu încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și la rolul Parlamentului. În egală măsură, pentru aceleași considerente, în cauză sunt încălcate și dispozițiile privind rolul Guvernului, prin excluderea competenței autorității legiuitoare de aprobare a solicitărilor de scoatere definitivă sau de ocupare temporară de terenuri din fondul forestier național, pentru suprafețele mai mari de 10 ha. Totodată, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, în lipsa acordului unităților administrativ-teritoriale, în speță a Consiliului Județean Hunedoara și a Consiliului Județean Alba în ceea ce privește transferul bunurilor din domeniul public al statului în domeniul public județean, este încălcat şi principiul constituțional al autonomiei locale. De asemenea, prin scoaterea definitivă din fondul forestier național a terenurilor ce fac obiect de reglementare a legii criticate, fără plată și fără compensare, în condițiile derogării de la art.41 din Codul silvic, se încalcă și dispozițiile din Constituție referitoare la dreptul la un mediu sănătos și, respectiv, la obligația statului de a asigura refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic.

Curtea a reținut că se creează o confuzie în privința actului normativ aplicabil, în condițiile în care textul de lege nou introdus – art.2 alin.(2) din Legea nr.23/2020 – instituie, în același timp, aplicabilitatea legii speciale în materie, respectiv Legea nr.255/2010, în vederea derulării procedurilor de expropriere ale acelorași terenuri, precum și aplicabilitatea Legii nr.33/1994, fără a institui o derogare și de la art.6 și 7 din Legea nr.33/1994, iar terenurile în cauză sunt asimilate de legea în vigoare unor obiective de interes județean. Astfel, textul de lege criticat nu respectă exigențele de claritate şi previzibilitate ale legii și contravine principiului securității juridice, consacrat de Constituție.

În legătură cu textul nou introdus – art.11 ind.1 în Legea nr. 23/2020, Curtea a reținut că preluarea, în temeiul legii, în domeniul public județean, a unui bun ce aparține domeniului public al statului, nu este conformă cu dispozițiile constituționale privind statul de drept, rolul Parlamentului, rolul Guvernului, principiul autonomiei locale și efectele deciziilor Curții Constituționale și contravine jurisprudenței Curții Constituționale în materie, având în vedere că transferul bunurilor ce fac obiect de reglementare al legii criticate se face prin lege organică, iar nu prin act individual – hotărâre a Guvernului.