Medicii de la stat care trimit pacienții spre privat vor risca sancțiuni disciplinare

Potrivit unei propuneri legislative pentru modificarea Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 și a Legii privind reforma în domeniul sănătății nr. 95/2006 depusă la Senat, medicii care vor face presiuni asupra pacienților de a se adresa spitalelor private ar putea fi sancționați, mergând până la interdicția de a mai profesa.

Așadar, proiectul interzice cadrelor medicale din sistemul de sănătate publică să influențeze pacienții cu scopul de a se folosi de servicii medicale private.

Uneori pacienții care s-au adresat sistemului public de sănătate pentru o intervenție chirurgicală sau o altă procedură medicală sunt îndrumați de către medicul curant, la externare, spre sistemul medical privat pentru îngrijirii medicale, pentru controale sau evaluări post-operatorii sau post-procedurale. Se invocă calitatea actului medical, dotarea mai bună, siguranța pacientului, timpul de așteptare redus, condiții mai bune sau profilaxia superioară împotriva infecțiilor asociate actului medical; alteori disponibilitatea profesională personalizată.

Însă, majoritatea spitalelor publice oferă asistență medicală ambulatorie, integrată pe vertical cu asistența spitalicească, tocmai pentru asigurarea continuității îngrijirii medicale post-spitalizare.
Pacientul este o persoană vulnerabilă iar, uneori, relația cu medicul curant este una de dependență. Este lipsit de etică medicală folosirea acestei situații pentru îndrumarea pacientului către cabinetul privat unde pacientul asigurat trebuie să plătească serviciile medicale disponibile și la spitalul public, oferite în programul ambulatoriului de specialitate, de către același medic.

Potrivit doctrinei juridice și medicale internaționale, sistemul de sănătate care permite personalului medical și nemedical să își desfășoară activitățile profesionale în unități sanitare publice și private poate conduce la încălcarea principiilor fundamentale ale exercitării profesiei și atragerea clientelei profitând de fincția ocupată. De asemenea, pantientul plătește consultațiile medicale acordate în unitățile sanitare private. Așadar, independența profesională a personalului medical și nemedical care profesează în unități sanitare publice și private poate fi afectată.
Pentru a preveni astfel de fapte și acte nedeontologice, în SUA a fost adoptat sistemul de legi Stark. Conform acestui sistem de legi, personalul medical care își desfășoară activitățile profesionale în urmăți sanitare publice și private, îi este interzis să elibereze bilet de trimitere către unitatea sanitară privată unde este salariat. În Regatul Unit există o obligație a personalului medical de a fi transparent cu privire la potențialele conflicte de interese, stipulată în Constituția Serviciului National de Sănătate.
Acest sistem care permite personalului medical și nemedical să își desfășoară activitățile profesionale în unități sanitare publice și private crează anumite avantaje pentru personalul medical cum ar fi decongestionarea sistemului sanitar public și oferirea unor avantaje în bani sau natură. De asemenea, sistemul este uzitat de majoritatea statelor membre UE. Astfel, pentru a permite acestui sistem să funcționeze eficient și pentru a nu interveni în mod restrictiv și intruziv în legislația medicală, cât și pentru a preveni și sancționa în mod eficient un comportament imoral întâlnit în mod recurent în sistemul medical propunem modificarea legii nr 46/2003 privind Drepturile Pacienților și a legii nr 95/2006 privind Reforma în Domeniul Sănătății, după cum urmează:
-Interzicerea oricărei forme de presiune sau condiționare de către personalul medical sau nemedical din unitățile sanitare publice pentru a determina pacientul să recurgă la servicii medicale în unități sanitare private;
-Încadrarea acestei forme de presiune/condiționare ca abatere disciplinară;
-Precizarea explicită, ca premisă esențială, a interesului pacientului atunci când se decide traiectoria pentru continuitatea îngrijirilor asigurată prin colaborarea și parteneriatul dintre diferitele unități medicale publice și nepublice, spitalicești și ambulatorii, de specialitate sau de medicină generală;
-Atragerea răspunderii disciplinare a medicilor și atunci când nu sunt respectate drepturile pacienților.