SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Luni, 13 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 21/2023, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 32-34 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, cu modificările ulterioare, sintagma „imobile care au aparținut cultelor religioase” are în vedere exclusiv patrimoniul unităţilor componente ale cultelor religioase, iar nu şi patrimoniul unor așezăminte distincte, înscrise în cartea funciară ca proprietari tabulari.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 4 alin. (2)-(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 şi art. 32-34 din Decretul-lege nr. 115/1938, o structură a unui cult religios poate dovedi calitatea de fostă proprietară a imobilului a cărui retrocedare o solicită, în sensul că proprietarul tabular a fost un așezământ al său, căruia i-a conferit o masă patrimonială de afectațiune prin divizarea patrimoniului său unic, numai prin mijloace de probă directe cu privire la situația juridică pretinsă.
Decizia este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Partajează acest conținut:
