Avocatul general al CJUE: obligativitatea colectării și stocării de amprente digitale pe cărțile de identitate este validă

Regulamentul 2019/1157 prevede obligația de a include, de la 2 august 2021, pe un suport de stocare de înaltă securitate, o imagine cu amprente digitale ale titularului pe orice carte de identitate nou-eliberată de statele membre.
În noiembrie 2021, un cetățean german a depus o cerere în orașul Wiesbaden (Germania) pentru eliberarea unei noi cărți de identitate. În cererea sa, el a solicitat în mod expres ca respectiva carte să îi fie eliberată fără includerea unei imagini cu amprentă digitală în cipul acesteia.

Orașul Wiesbaden a respins cererea pentru motivul că, printre altele, cartea de identitate nu poate fi eliberată fără o imagine cu amprente digitale ale titularului, având în vedere că, începând din 2 august 2021, a devenit obligatorie stocarea unei imagini cu amprente digitale în cipul noilor cărți de identitate.

Tribunalul Administrativ din Wiesbaden, a exprimat îndoieli cu privire la validitatea Regulamentului 2019/1157 și implicit cu privire la caracterul obligatoriu al colectării și stocării de amprente digitale pe cardurile de identitate germane.

În particular, Tribunalul german dorește să se stabilească în primul rând dacă temeiul adecvat pentru adoptarea Regulamentului 2019/1157 era mai curând articolul 21 alineatul (2) TFUE decât articolul 77 alineatul (3) din același tratat, în al doilea rând, dacă Regulamentul 2019/1157 este compatibil cu articolele 7 și 8 din cartă, coroborat cu articolul 52 alineatul (1) din aceasta și, în al treilea rând, dacă regulamentul menționat respectă obligația de a efectua o evaluare a impactului conform articolului 35 alineatul (10) din Regulamentul General privind Protecția Datelor.

În concluzie avocata generală Laila Medina concluzionează mai întâi că Regulamentul 2019/1157 a fost în mod corect adoptat în temeiul articolului 21 alineatul (2) TFUE cu scopul de a facilita exercitarea dreptului cetățenilor Uniunii de liberă circulație și de şedere pe teritoriile statelor membre.
În această privinţă, avocata generală subliniază că acest drept permite cetățenilor EU să se integreze în viața de zi cu zi a celorlalți rezidenți ai statului membru gazdă.

Cărțile de identitate naționale au astfel aceleași funcții pe care le au și pentru respectivii rezidenți, ceea ce înseamnă că doar o dovadă fiabilă și autentică a identității facilitează posibilitatea de a beneficia pe deplin de libera circulație.
Omogenizarea formatului cărților de identitate naționale și îmbunătățirea fiabilității acestora prin intermediul unor standarde de securitate, inclusiv al amprentelor digitale, au un impact direct asupra exercitării acestui drept, făcând respectivele cărți de identitate mai fiabile și mai ușor de acceptat de autoritățile statelor membre și de entitățile care furnizează servicii.

Acest lucru înseamnă o diminuare a inconvenientelor, a costurilor și a barierelor administrative pentru cetățenii mobili ai Uniunii.

Avocata generală a mai considerat că respectiva competență conferită Consiliului prin articolul 77 alineatul (3) TFUE trebuie înțeleasă ca referindu-se doar la contextul politicii privind controlul la frontiere.

În ceea ce priveşte problema dacă restrângerile ce rezultă din Regulamentul 2019/1157 îndeplinesc un obiectiv de interes general, avocata generală este de părere că lipsa de omogenitate în ceea ce priveşte formatele și standardele de securitate ale cărților de identitate naţionale crește riscul de falsificare și de fraudare a documentelor, restrângerile introduse prin Regulamentul 2019/1157, care urmăresc prevenirea acestui risc și implicit promovarea acceptării acestor cărți de identitate, urmărește un astfel de obiectiv.

Regulamentul 2019/1157 oferă garanții suficiente și adecvate care vizează să protejeze respectiva colectare, stocare și utilizare a elementelor de identificare biometrice împotriva prelucrărilor necorespunzătoare și abuzive. Aceste garanții asigură că elementele de identificare biometrice stocate pe o carte de identitate nou eliberată rămân la dispoziția exclusivă a titularului după producerea documentului și că ele nu sunt accesibile publicului. În plus, Regulamentul 2019/1157 nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menținerea de baze de date naționale sau o bază de date centralizată la nivelul Uniuni.

În concluzie, avocatul general al CJUE susține că stocarea și colectarea de amprente digitale pe cărțile de identitate este validă.