Problema înlocuirii măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau invers, în perspectiva INM

În urma întâlnirii procurorilor șefi în materia dreptului procesual penal—parte general discuția a vizat și termenul pentru care se ia măsura când în aceeași cauză se dispun succesiv măsuri privative de libertate diferite. Perioada pentru care se poate dispune arestarea preventivă în contestația procurorului împotriva luării măsurii arestului la domiciliu.

Problema înlocuirii măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau invers a fost discutată în cadrul Întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curțile de apel – București, 9-10 martie 2020, opinia INM, agreată în unanimitate, a fost în sensul că arestarea preventivă se dispune astfel încât durata acesteia, împreună cu durata măsurii arestului la domiciliu, dispusă anterior, să nu fie mai mare de 30 de zile.

În opinia INM din acest an, hotărârea prin care instanța a dispus luarea măsurii pentru 30 de zile, chiar dacă este nelegală, nu poate fi nici schimbată și nici nesocotită, întrucât este definitivă și trebuie pusă în executare. În consecință durata măsurii nu va putea fi modificată de niciun alt organ judiciar, iar procurorului nu i se va putea cere ca, în demersurile lui ulterioare să aibă în vedere o altă durată decât cele rezultând din hotărârea definitivă și nici nu poate fi sancționat întrucât a respectat această hotărâre.

Cu ocazia prelungirii măsurii însă, judecătorul sesizat cu cererea de prelungire, observând durata finalmente executată în cadrul prevenției va putea, constatând o atare încălcare a legii, să aplice un remediu efectiv pentru o atare încălcare a dreptului, dar nu prin a cenzura hotărârea dată în contestație, ci prin a dispune prelungirea pentru o durată corespunzătoare, care să asigure finalmente respectarea termenelor legale; de asemenea, poate lua în discuție opțiunea de a nu prelungi durata măsurii sau de a o înlocui cu una mai ușoară, tot ca remedii efective ale încălcării pe care o constată.

Institutul a făcut și o recomandare de bune practici în privința procurorului, ce ar putea să aibă în vedere aceleași repere temporale și să își adapteze conduita procesuală tot în sensul găsirii unui remediu efectiv la încălcarea pe care și el o constată.