Tribunalul București a motivat decizia prin care a respins propunerea DIICOT de arestare preventivă pentru 30 de zile a membrilor familiei Pașca și a președintei asociației, cercetați într-un dosar privind constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de persoane în formă continuată, în legătură cu administrarea unor centre neautorizate pentru persoane vulnerabile.
În locul măsurii privative de libertate, instanța a dispus măsura controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile.
În motivare, judecătorii arată că există o suspiciune rezonabilă cu privire la mecanismul infracțional descris de procurori, însă apreciază că, în acest moment procesual, nu sunt întrunite condițiile care să justifice cea mai severă măsură preventivă.
Motivele reținute de instanță pentru respingerea propunerii de arestare preventivă
1. Lipsa individualizării acuzației
Deși s-a reținut suspiciune rezonabilă cu privire la mecanismul infracțional în ansamblu, până la acest moment procesual actele de urmărire penală nu individualizează persoanele vătămate corespunzătoare fiecăruia dintre cele 210 acte materiale și nici situația de fapt aferentă fiecăreia.
Instanța a considerat că, cu cât acuzația vizează un fenomen de amploare mai mare, cu atât cresc exigențele de individualizare, inclusiv pentru a justifica măsura cea mai severă.
2. Context factual atenuant – rolul instituțiilor statului
Probele arată că o parte semnificativă a persoanelor ajunse în locațiile respective au fost direcționate acolo chiar de instituții publice – spitale, servicii de ambulanță și structuri de asistență socială – confruntate cu lipsa altor soluții.
Acest aspect este susținut de un raport al Avocatului Poporului depus la dosar, care confirmă la nivel național lipsa locurilor disponibile în centrele rezidențiale autorizate. Instanța a considerat că această realitate nu înlătură suspiciunea rezonabilă, dar diminuează intensitatea pericolului concret care ar rezulta din lăsarea în libertate a inculpaților.
3. Absența condițiilor „clasice” de gravitate extremă
Instanța a constatat că nu este vorba despre persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană. Potrivit motivării, persoanele beneficiau de spații de cazare dotate, hrană, îmbrăcăminte, acces la medicație și servicii medicale, iar decesele erau urmate de proceduri administrative și înmormântări religioase.
Aceste elemente nu înlătură deficiențele constatate, precum personal necalificat sau supraveghere insuficientă, însă diferențiază cauza de tiparul tipic al infracțiunii de trafic de persoane.
4. Lipsa riscurilor prevăzute de articolul 223 alineatul (1) din Codul de procedură penală
Judecătorii au reținut că nu există indicii privind riscul de sustragere, inculpații având domicilii cunoscute și prezentându-se la citare.
Totodată, activitatea incriminată încetase deja ca urmare a intervenției organelor judiciare, locațiile fiind verificate, iar beneficiarii relocați.
Instanța a mai constatat că principalele probe – documente, carduri, suporturi informatice și alte mijloace de probă – fuseseră deja ridicate de anchetatori.
De asemenea, nu au fost identificate elemente concrete care să indice încercări de influențare a martorilor sau de alterare a probelor.
5. Distincția dintre pericolul social abstract al infracțiunii și pericolul concret pentru ordinea publică
Tribunalul București subliniază că gravitatea abstractă a acuzațiilor și ecoul public al dosarului nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru a justifica măsura arestării preventive. În motivare este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Cîrstea contra României, potrivit căreia detenția preventivă trebuie să răspundă nevoilor anchetei și nu unei eventuale „sete de răzbunare” a opiniei publice.
6. Reacția socială neunitară
Instanța a reținut că apărarea a depus la dosar înscrisuri din partea unor persoane care au interacționat direct cu activitatea inculpaților – voluntari și vizitatori – și care au descris pozitiv condițiile observate. Judecătorii au apreciat că aceste documente sunt relevante pentru a nuanța ideea unei reacții publice unanim negative.
7. Proporționalitate și caracterul excepțional al detenției
În final, Tribunalul București arată că, potrivit articolului 9 alineatul (2) din Codul de procedură penală și jurisprudenței CEDO, inclusiv cauza Wemhoff contra Germaniei, măsurile privative de libertate sunt excepționale, regula fiind judecarea persoanei în stare de libertate.
Instanța a apreciat că obligațiile impuse prin controlul judiciar – interdicția de a comunica cu coinculpații și martorii, interdicția de a părăsi România și supravegherea polițienească – sunt suficiente pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, fără a fi necesară recurgerea la arestare preventivă sau la arest la domiciliu.
Partajează acest conținut:





