SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
O nouă dispută instituțională a izbucnit în interiorul Consiliului Superior al Magistraturii pe tema prescripției răspunderii penale, una dintre cele mai controversate probleme din justiția românească din ultimii ani.
Într-un comunicat transmis la 11 iunie 2026, Secția pentru procurori a CSM a reacționat după hotărârea nr. 1348 din 9 iunie 2026 a Secției pentru judecători, prin care s-a constatat existența unui atac la independența justiției și s-a dispus apărarea independenței judecătorilor.
În documentul adoptat de Secția pentru judecători a fost analizată și problema prescripției răspunderii penale, concluzionându-se că soluțiile de încetare a procesului penal dispuse în numeroase dosare au fost „încasate” public de instanțele de judecată, deși cauzele respective ar fi petrecut practic întreaga durată relevantă a termenului de prescripție în faza de urmărire penală. În acest context, s-a apreciat că, în percepția publică, instanțele au devenit titularul aparent al responsabilității pentru prescripție.
Secția pentru procurori contestă însă această abordare și susține că analiza pe care s-au bazat concluziile este incompletă.
Potrivit procurorilor, concluzia a fost fundamentată pe o analiză realizată la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, având la bază date statistice centralizate din toate instanțele din România privind dosarele în care s-a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale după publicarea Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale.
În opinia Secției pentru procurori, o simplă analiză statistică nu poate releva în mod relevant modul în care parchetele și instanțele au gestionat problema prescripției în raport cu deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.
Procurorii susțin că analiza nu a urmărit momentul în care a fost constatată împlinirea termenului de prescripție, respectiv dacă aceasta a fost observată în primă instanță sau într-o etapă procesuală ulterioară, element care ar fi permis identificarea evoluției practicii judiciare în materie.
De asemenea, comunicatul arată că analiza nu a inclus situațiile în care prescripția a fost constatată în urma admiterii unor căi extraordinare de atac, în baza unor decizii obligatorii ulterioare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție sau în cauze în care au fost aplicate norme rezultate din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Secția pentru procurori respinge și ideea că dezbaterea publică privind prescripția ar fi fost generată de date statistice.
Potrivit comunicatului, discuțiile publice pe această temă au avut la bază cauze concrete, intens mediatizate, privind inculpați aflați în funcții publice de rang înalt sau persoane din mediul de afaceri, în dosare cu prejudicii importante, în care procesele penale s-ar fi desfășurat anevoios și fără o justificare obiectivă.
Cea mai fermă afirmație din comunicat privește însă responsabilitatea pentru apariția fenomenului prescripției.
Secția pentru procurori susține că problema prescripției răspunderii penale a fost generată de Parlamentul României, care nu a modificat dispozițiile legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale. Procurorii subliniază că acest aspect a fost reținut inclusiv în hotărârea adoptată de Secția pentru judecători la 9 iunie 2026.
În final, membrii Secției pentru procurori afirmă că își mențin disponibilitatea pentru dezbaterea modificărilor legislative necesare în vederea îmbunătățirii legislației penale și procesual-penale, disponibilitate exprimată încă de la începutul mandatului actual, în anul 2023.
Poziția publică a Secției pentru procurori evidențiază divergențe importante de interpretare în interiorul CSM privind cauzele care au condus la închiderea a numeroase dosare penale prin intervenția prescripției și reaprinde dezbaterea privind responsabilitatea instituțională pentru unul dintre cele mai controversate fenomene din justiția românească.
Partajează acest conținut:
