SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea de Apel Oradea a menținut integral sentința penală nr. 213/P/2025, pronunțată la 12 decembrie 2025 de Tribunalul Bihor, într-un dosar penal având ca obiect principal infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 Cod penal.
Formula din minuta Curții este categorică: instanța „respinge ca nefondate apelurile […] împotriva sentinţei penale nr. 213/P/2025 din data de 12 decembrie 2025 pronunţate de Tribunalul Bihor, pe care o menţine în totalitate”. Cu alte cuvinte, soluția primei instanțe a rămas neschimbată: condamnările, pedepsele, achitarea parțială a unuia dintre inculpați, despăgubirile civile, confiscările speciale și cheltuielile judiciare au fost confirmate în apel.
Dosarul, înregistrat în apel sub nr. 507/111/2024, privește o cauză penală gravă, în care instanțele au reținut că un minor vulnerabil a fost atras într-un mecanism infracțional folosit pentru producerea unui material cu conținut sexual explicit și, ulterior, pentru șantajarea unei persoane adulte.
Decizia definitivă: apelurile au fost respinse, sentința Tribunalului Bihor rămâne în picioare
Curtea de Apel a examinat hotărârea Tribunalului Bihor atât prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, „sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei”, potrivit art. 417 alin. 2 și art. 420 alin. 10 Cod procedură penală.
Concluzia completului de apel a fost că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, a făcut o încadrare juridică adecvată și a individualizat just pedepsele.
Prin sentința menținută definitiv, Kroll Rudolf a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, în regim de detenție, pentru trafic de minori, două infracțiuni de pornografie infantilă — una privind producerea de materiale pornografice cu minori în data de 19 martie 2023 și alta privind deținerea, stocarea și distribuirea de materiale pornografice cu minori — și șantaj.
Gergely Gabor Levente a fost condamnat la 6 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție, pentru trafic de minori, pornografie infantilă, în forma producerii de materiale pornografice cu minori, și șantaj.
Lakatoş Cornel a primit o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție, pentru trafic de minori și pornografie infantilă, în forma producerii de materiale pornografice cu minori. În cazul său, Tribunalul Bihor dispusese achitarea pentru infracțiunea de șantaj, iar Curtea de Apel a menținut această soluție, respingând apelul DIICOT.
Hamza Andras a fost condamnat pentru complicitate la șantaj la o pedeapsă de 2 ani închisoare, însă, ca urmare a contopirilor și a regulilor privind recidiva postcondamnatorie, instanța de fond a stabilit ca acesta să execute, în final, o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, în regim de detenție. Această soluție a fost menținută de Curtea de Apel.
Pe lângă aceștia, instanța de fond a mai condamnat doi inculpați care nu au figurat ca apelanți în minuta Curții. Farcaş Cătălin a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru pornografie infantilă, în forma producerii și deținerii de materiale pornografice cu minori în data de 19 martie 2023, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani. Moldovan Silviu a fost condamnat pentru complicitate la șantaj, iar în urma anulării unei suspendări anterioare și a contopirii pedepselor a rezultat o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, tot cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani.
Curtea a mai dispus, punctual, deducerea din pedeapsa aplicată lui Kroll Rudolf a perioadei executate în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 322/2025, emis de Tribunalul Bihor, din 13 ianuarie 2026 până în 15 ianuarie 2026.
Cum a început cazul: denunțul persoanei șantajate
Potrivit hotărârii, cazul a ajuns în atenția anchetatorilor la 20 martie 2023, când una dintre persoanele vătămate, identificată în minuta cauzei ca parte civilă intimată sub numele de Galiş Florian, a sesizat organele de cercetare penală. Acesta a relatat că, în ziua precedentă, fusese invitat la o locuință pentru a cunoaște un tânăr despre care i s-ar fi spus că este major.
În realitate, după cum aveau să stabilească anchetatorii și instanța, era vorba despre un minor în vârstă de aproximativ 15 ani și 6 luni, instituționalizat într-un centru de asistență și aflat într-o situație socială vulnerabilă. Minorul figurează în cauză ca parte civilă, iar în minuta Curții apare ca intimat parte civilă Barta Alexandru Robert.
După întâlnirea din apartament, persoana vătămată a fost contactată telefonic și prin aplicații de mesagerie. I-au fost transmise capturi dintr-o filmare realizată în apartament, fotografii cu actul de identitate al minorului și imagini cu autoturismul său. Apoi, o persoană care s-a prezentat drept mama minorului i-a cerut inițial 25.000 de euro pentru a nu sesiza poliția. Ulterior, potrivit declarațiilor reținute în hotărâre, suma pretinsă a scăzut la 10.000 de euro, iar discuțiile au continuat prin întâlniri directe.
Instanța a reținut că persoana vătămată a predat telefonul organelor de anchetă și a colaborat cu polițiștii, inclusiv în contextul unor apeluri ulterioare. În hotărâre este menționat un proces-verbal din 6 noiembrie 2023, întocmit de organele de cercetare penală, referitor la o convorbire purtată în timp ce persoana vătămată se afla la sediul BCCO pentru audiere. Din această conversație, instanța a extras elemente considerate relevante pentru mecanismul de presiune și pentru rolurile atribuite unora dintre inculpați.
Minorul, „folosit ca instrument” într-un mecanism de exploatare
Curtea de Apel a reținut că, în jurul datei de 17 martie 2023, inculpații implicați în componenta de trafic de minori l-au racolat pe minor, descris în hotărâre ca fiind „instituționalizat într-un centru de asistenţă şi reintegrare socială şi prezentând o condiţie materială precară şi un mediu familial dezorganizat”, în scopul exploatării sexuale prin producerea de materiale pornografice.
În această zonă a cauzei, hotărârea îi vizează în principal pe Kroll Rudolf, Gergely Gabor Levente și Lakatoş Cornel, condamnați pentru trafic de minori și pornografie infantilă, precum și pe Farcaş Cătălin, condamnat pentru pornografie infantilă cu suspendarea executării pedepsei.
Instanța nu a tratat episodul ca pe un simplu incident sexual, ci ca pe o activitate infracțională structurată, în care minorul a fost atras, instruit, adăpostit și folosit pentru producerea unui material care urma să servească ulterior la șantaj.
Curtea a descris mecanismul astfel: minorul ar fi fost dus într-un apartament din cartierul Nufărul, unde urma să aibă loc întâlnirea cu persoana adultă. Înaintea întâlnirii, potrivit hotărârii, inculpații ar fi pregătit „terenul” prin ascunderea unui telefon mobil într-o cutie de carton, astfel încât actul să fie filmat fără ca persoana vizată să știe. Curtea notează că materialul inițial ar fi avut 45 de minute și 45 de secunde, iar după editare ar fi rămas un fișier de 29 de minute și 49 de secunde.
Instanța a reținut că materialul a fost editat pentru eliminarea unor secvențe de început și final în care apăreau sau se auzeau alte persoane. Această împrejurare a fost importantă pentru concluzia că filmarea nu a fost accidentală, ci parte a unei conduite coordonate.
Strategia de șantaj: „părinți” falși, capturi trimise pe telefon și cereri de bani
După producerea materialului, potrivit hotărârii, inculpații au pus în aplicare ceea ce Curtea numește expres o „strategie de şantajare”. Aceasta presupunea folosirea unor persoane care să se prezinte în mod fals drept părinții minorului și care să pretindă bani pentru a nu denunța fapta la poliție.
Curtea reține că „aşa-zisa «strategie de şantajare» […] presupunea angrenarea a două persoane care să se prezinte drept părinţi ai minorului care solicită o anumită compensaţie financiară pentru a nu denunţa organelor judiciare fapta”. Suma inițial cerută a fost, potrivit instanței, de 25.000 de euro.
În ziua de 20 martie 2023, potrivit hotărârii, unul dintre inculpați a folosit un telefon în care fusese introdusă o cartelă prepay și, „prin disimularea vocii în voce de femeie”, s-a prezentat ca mama minorului. Din acel telefon au fost transmise persoanei vătămate capturi din materialul pornografic și imagini cu cartea de identitate a minorului.
Ulterior, la 22 martie 2023, un alt inculpat s-a prezentat ca tatăl minorului și a facilitat remiterea sumei de 1.000 de eurode la persoana vătămată. Hotărârea reține că banii au fost dați într-un context în care persoana șantajată era pusă sub presiunea denunțării unei presupuse fapte penale.
Pentru această componentă de șantaj, soluția definitivă îi vizează pe Kroll Rudolf și Gergely Gabor Levente, condamnați ca autori ai infracțiunii de șantaj, precum și pe Hamza Andras și Moldovan Silviu, condamnați pentru complicitate la șantaj. În cazul lui Lakatoş Cornel, instanța a menținut achitarea pentru șantaj, apreciind că probele nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, contribuția sa efectivă la actele de constrângere.
De ce nu a fost schimbată încadrarea juridică în corupere sexuală a minorilor
Una dintre apărările importante din apel a vizat schimbarea încadrării juridice din trafic de minori în corupere sexuală a minorilor. Argumentul apărării a fost, în esență, că scopul real nu ar fi fost exploatarea minorului, ci șantajarea unei persoane adulte.
Curtea a respins această interpretare. Raționamentul instanței este unul dintre cele mai relevante pasaje juridice ale deciziei. Completul de apel a explicat că traficul de minori are ca element material recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea minorului, atunci când aceste acțiuni sunt realizate în scopul exploatării. Iar art. 182 alin. 1 lit. c Cod penal include în noțiunea de exploatare inclusiv folosirea minorului la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice.
Curtea a făcut distincția între cele două infracțiuni astfel: „la art. 221 Cod penal, actul de natură sexuală reprezintă însuşi nucleul conduitei incriminate; la art. 211 Cod penal, actul sexual ori manifestarea pornografică reprezintă forma concretă a exploatării în scopul căreia minorul este recrutat, atras, primit sau folosit”.
Cu alte cuvinte, instanța a considerat că nu actul sexual în sine era centrul acuzației, ci atragerea și folosirea minorului într-un mecanism infracțional mai amplu. În formularea Curții, „traficul de minori absoarbe, ca finalitate, conduita sexuală, atunci când aceasta nu apare ca o manifestare izolată, ci ca modalitate de exploatare a minorului”.
Minorul nu a fost privit doar ca participant la o situație cu conținut sexual, ci ca persoană exploatată pentru producerea unui material compromițător, utilizabil apoi în scop de șantaj.
Probele digitale: telefonul ascuns, fișierele video și capturile de ecran
Curtea a arătat că pe un telefon mobil au fost identificate fișierul video produs în data de 19 martie 2023, capturi de ecran din acel material, imagini ale actului de identitate al minorului și conversații prin care aceste fișiere au fost transmise. În hotărâre se menționează, de exemplu, transmiterea în data de 20 martie 2023, în intervalul 11:36 – 12:10, a unui număr de 17 fișiere-imagine, dintre care 12 erau capturi ale materialului pornografic.
Instanța a respins apărarea potrivit căreia simpla negare a inculpatului ar fi suficientă pentru achitare. Curtea a subliniat că, în cauzele care implică mijloace informatice, legătura dintre persoană și materialele digitale poate fi dovedită printr-un „complex de indicii tehnice”: posesia dispozitivului, existența fișierelor în memoria internă, în aplicații de mesagerie, transmiterea sau accesarea acestora și corelarea cu celelalte probe.
Formularea Curții este importantă: standardul probator „nu impune existenţa unei probe directe în sensul surprinderii inculpatului în momentul vizualizării sau transmiterii fişierelor”, fiind suficient ca ansamblul probator să conducă „în mod coerent şi neechivoc” la concluzia că materialele s-au aflat sub controlul conștient al inculpatului.
Apelul DIICOT: de ce Lakatoş Cornel nu a fost condamnat pentru șantaj
Parchetul a atacat sentința Tribunalului Bihor inclusiv sub aspectul achitării lui Lakatoş Cornel pentru infracțiunea de șantaj. DIICOT a susținut că participarea acestuia la contextul factual al cauzei, punerea la dispoziție a locuinței și rolul său în producerea materialului ar fi fost suficiente pentru reținerea șantajului.
Curtea de Apel a respins apelul Parchetului. Instanța a făcut o distincție riguroasă între participarea la producerea materialului pornografic cu minor și participarea penală la actele de constrângere specifice șantajului.
Curtea a admis că Lakatoş Cornel se afla în proximitatea contextului infracțional și că a avut rol în faptele privind traficul de minori și pornografia infantilă, însă a considerat că probele nu demonstrau, „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, contribuția lui concretă la șantaj.
Instanța a explicat că „prezenţa inculpatului într-un anumit cadru factual, punerea la dispoziţie a locaţiei ori cunoaşterea generică a unor intenţii ale celorlalţi participanţi nu echivalează, în lipsa unor probe certe, cu dovedirea contribuţiei efective la actul de constrângere sau la ameninţarea adresată persoanei vătămate”.
Aceasta este o nuanță juridică importantă: Curtea nu a negat existența mecanismului de șantaj, ci a spus că, pentru Lakatoş Cornel, nu există suficiente probe care să dovedească o contribuție tipică la șantaj. Prin urmare, achitarea lui pentru această infracțiune a fost menținută.
Individualizarea pedepselor
Curtea de Apel a apreciat că Tribunalul Bihor a aplicat corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal: gravitatea concretă a faptelor, modul de comitere, relațiile sociale afectate, urmările produse, contribuția fiecărui inculpat și conduita procesuală.
În cazul lui Kroll Rudolf, condamnat la 7 ani închisoare, instanța a menținut pedeapsa rezultantă stabilită pentru concursul de infracțiuni alcătuit din trafic de minori, două infracțiuni de pornografie infantilă și șantaj. În cazul lui Gergely Gabor Levente, pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare a fost considerată proporțională cu implicarea sa în traficul de minori, producerea materialului pornografic și șantaj. În cazul lui Lakatoş Cornel, pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare a fost menținută pentru trafic de minori și pornografie infantilă, în timp ce achitarea pentru șantaj a rămas definitivă.
Curtea a observat că pedepsele individuale stabilite de Tribunalul Bihor se situau, în esență, la nivelul minimelor legale pentru fiecare infracțiune. De aceea, tratamentul sancționator a fost caracterizat ca fiind deja „moderat” și chiar „clement”, în raport cu gravitatea faptelor.
În hotărâre se arată că „poziţia procesuală de nerecunoaştere a faptelor, precum şi conduita procesuală de natură a tergiversa aflarea adevărului în cauză nu pot fundamenta o reducere suplimentară a pedepselor”. Curtea a mai subliniat că, în lipsa unor cauze legale de reducere sau a unor circumstanțe atenuante judiciare, instanța nu poate coborî sub limitele prevăzute de lege fără a încălca principiul legalității pedepsei.
Concluzia completului de apel a fost că pedepsele aplicate sunt „proporţionale cu gravitatea faptelor şi cu persoana inculpatului” și apte să asigure funcțiile de constrângere, reeducare și prevenție ale sancțiunii penale.
Latura civilă: despăgubiri pentru minor și pentru persoana șantajată
Sentința Tribunalului Bihor, menținută în apel, a admis în parte acțiunile civile. Pentru minorul constituit parte civilă, identificat în minuta cauzei ca Barta Alexandru Robert, instanța a stabilit daune morale de 5.000 de euro, în solidar, în sarcina inculpaților condamnați pentru faptele legate de exploatarea sa.
Pentru cealaltă parte civilă, Galiş Florian, persoana vizată de șantaj, instanța a acordat 2.000 de euro, din care 1.000 de euro daune materiale și 1.000 de euro daune morale.
Hotărârea reține că persoanele vătămate au suferit consecințe asupra libertății psihice, iar în cazul minorului asupra libertății fizice și psihice. Latura civilă reflectă astfel nu doar prejudiciul material asociat sumei remise în contextul șantajului, ci și prejudiciul moral produs prin exploatarea minorului și prin presiunea psihică exercitată asupra persoanei șantajate.
