Primarul din Măgești achitat în dosarul de abuz în serviciu: instanța a decis că fapta nu este prevăzută de legea penală

Judecătoria Aleșd l-a achitat pe primarul comunei Măgești, Merț Marin, trimis în judecată pentru abuz în serviciu, într-un dosar pornit de la un contract de concesiune care, potrivit acuzării, ar fi rămas nesemnat aproape doi ani după ce un teren din domeniul privat al comunei fusese adjudecat prin licitație de Pascui Petru, parte vătămată în cauză.

Instanța a aplicat art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, temei care înseamnă că fapta nu este prevăzută de legea penală. În consecință, nu a fost stabilită nicio pedeapsă, iar cheltuielile judiciare ale urmăririi penale și ale judecății au rămas în sarcina statului. Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Un teren de 205 metri pătrați și începutul conflictului

Cazul își are originea într-o procedură administrativă aparent obișnuită: concesionarea, prin licitație publică, a unui teren aflat în domeniul privat al Comunei Măgești. La data de 31 ianuarie 2020, a avut loc licitația pentru atribuirea parcelei nr. 10, în suprafață de 205 mp, parte din imobilul înscris inițial sub numărul cadastral 51001 Măgești. Terenul a fost adjudecat de Pascui Petru, care a oferit suma de 0,28 euro/mp/an. Potrivit hotărârii, cu ocazia licitației, adjudecatarului i s-a adus la cunoștință că trebuie să se prezinte în termen de 30 de zile la Primăria Măgești pentru semnarea contractului de concesiune.

Contextul administrativ era dat de Hotărârea Consiliului Local Măgești nr. 43/27.06.2017, prin care fusese aprobată concesionarea prin licitație publică deschisă a unor terenuri din domeniul privat al comunei. Potrivit hotărârii judecătorești, aducerea la îndeplinire a hotărârii, inclusiv încheierea contractelor de concesiune, revenea primarului comunei. Acesta a fost punctul de plecare al acuzației penale: Parchetul a considerat că, în calitate de primar, Merț Marin avea obligația să ducă la capăt procedura prin semnarea contractului.

Din acest moment, traseul contractului devine centrul întregului dosar. Nu licitația în sine a fost problema, nici adjudecarea terenului, ci ceea ce s-a întâmplat după: redactarea contractului, semnarea lui de către concesionar, circuitul documentului în primărie, lipsa semnăturii primarului și, între timp, modificarea situației cadastrale a terenului.

Acuzația: primarul ar fi refuzat nejustificat să semneze contractul

Prin rechizitoriul din 21 februarie 2023, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd l-a trimis în judecată pe Merț Marin pentru abuz în serviciu. Acuzația a fost formulată în termeni clari: în perioada 31.01.2020 – 16.12.2021, în calitate de primar al comunei Măgești, acesta ar fi refuzat în mod nejustificat să semneze contractul de concesiune întocmit după licitația publică din 31 ianuarie 2020, cauzând astfel o vătămare a drepturilor lui Pascui Petru.

Din perspectiva acuzării, nesemnarea contractului nu era o simplă întârziere birocratică. În lipsa semnăturii reprezentantului comunei, contractul nu putea produce efecte juridice, iar persoana care adjudecase terenul nu putea beneficia efectiv de dreptul rezultat din licitație. Parchetul a apreciat că această omisiune ar fi echivalat cu neîndeplinirea unei atribuții de serviciu și ar fi atras răspunderea penală pentru abuz în serviciu.

Dosarul penal a fost deschis după plângerea formulată de Pascui Petru. Urmărirea penală a început la 6 decembrie 2021, apoi, la 3 martie 2022, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de Merț Marin, iar la 4 decembrie 2022 a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Cauza a ajuns pe rolul Judecătoriei Aleșd în februarie 2023.

Versiunea lui Pascui Petru: „am semnat, dar primarul nu a mai semnat”

Potrivit hotărârii, Pascui Petru a susținut că, după licitație, a discutat cu secretarul comunei despre încheierea contractului de concesiune. În declarațiile sale, partea vătămată a arătat că, la sfârșitul lunii februarie 2020, în termenul legal de 30 de zile, contractul ar fi fost redactat și i-ar fi fost înmânat pentru semnare. El a afirmat că l-a semnat, dar că documentul nu a mai fost semnat și de primar.

În lunile următoare, Pascui ar fi cerut de mai multe ori, verbal, informații despre situația contractului. Potrivit declarației sale, ar fi discutat inclusiv cu primarul, care i-ar fi spus că va semna contractul, fără să explice concret de ce nu o făcuse până atunci. Partea vătămată a relatat că a aflat de la secretar că documentul fusese prezentat primarului de mai multe ori, însă acesta nu îl semnase.

Pentru că solicitările verbale nu au produs un rezultat, Pascui Petru a depus, la 20 iulie 2021, o cerere scrisă la Primăria Măgești, înregistrată sub nr. 4278, prin care a cerut îndeplinirea formalităților de încheiere a contractului. Ulterior, la 2 august 2021, a fost înregistrat la primărie un contract de concesiune sub nr. 4579, semnat de concesionar și de secretarul primăriei, însă fără semnătura primarului.

În viziunea părții vătămate, problema nu era una tehnică, ci una de voință. Pascui Petru a arătat că, în septembrie 2020, candidase la funcția de primar împotriva lui Merț Marin, iar după alegeri relațiile dintre cei doi s-ar fi deteriorat. Acest context politic local a fost invocat pentru a explica de ce partea vătămată a interpretat nesemnarea contractului ca pe un refuz deliberat și nu ca pe o simplă deficiență administrativă.

Apărarea primarului: contractul nu i-ar fi fost prezentat la timp, iar forma din 2021 era greșită cadastral

Merț Marin a negat acuzația și nu a recunoscut săvârșirea faptei. În fața organelor de urmărire penală și apoi în fața instanței, primarul a susținut că nu a refuzat niciodată să semneze contractul de concesiune. Versiunea sa a fost că primul contract, despre care partea vătămată spunea că fusese redactat în termenul de 30 de zile după licitație, nu a ajuns niciodată în posesia lui.

Potrivit declarațiilor inculpatului, un exemplar al contractului i-ar fi fost prezentat abia după data de 2 august 2021. Atunci, susține el, a observat mai întâi că documentul nu era semnat de secretarul comunei, motiv pentru care i-a cerut acestuia să îl verifice și să îl avizeze pentru legalitate. După ce contractul i-a fost readus, primarul a constatat o altă problemă: actul făcea trimitere la vechiul număr cadastral, deși terenul fusese între timp dezmembrat.

Această dezmembrare este una dintre piesele-cheie ale dosarului. Din extrasele de carte funciară analizate de instanță a rezultat că, la data de 5 noiembrie 2020, a fost notat actul notarial de dezmembrare a imobilului cu numărul cadastral 51001/Măgești. Imobilul inițial a fost împărțit în zece imobile noi, iar parcela adjudecată de Pascui Petru a primit numărul cadastral 52027 Măgești.

Apărarea primarului a fost, așadar, construită pe ideea că nu putea semna în 2021 un contract care descria terenul după situația cadastrală veche. El a susținut că a discutat cu funcționarii implicați și că s-a stabilit refacerea contractului cu menționarea noului număr cadastral. Ulterior, potrivit hotărârii, la dosarul de urmărire penală a fost identificat un contract de concesiune nedatat și neînregistrat, dar semnat de primar și de secretar, care făcea referire la parcela înscrisă în noua carte funciară. Lipsea, de această dată, semnătura concesionarului.

Contractul pierdut, contractul relistat și contractul refăcut

Ceea ce face dosarul complicat este faptul că nu a existat un singur moment al semnării, ci mai multe etape, mai multe versiuni ale contractului și un traseu administrativ neclar.

Secretarul comunei, audiat ca martor, a declarat că primul contract a fost redactat în termenul legal de 30 de zile, însă ulterior nu a mai fost găsit. El a arătat că documentul fusese semnat de Pascui Petru și depus la mapă pentru semnarea de către primar, dar nu a mai intrat în posesia lui și nu știe dacă a fost sau nu semnat.

În vara anului 2021, după cererea scrisă formulată de Pascui Petru, secretarul a redactat din nou contractul. Potrivit declarației sale, acesta era practic o relistare a contractului inițial, cu același conținut. Noul document a primit număr de înregistrare, a fost semnat de concesionar și de secretar și a ajuns din nou la primar pentru semnare.

După ce organele de cercetare penală au emis, în decembrie 2021, o ordonanță de ridicare de înscrisuri, situația s-a accelerat. Secretarul a declarat că i-a adus la cunoștință primarului existența plângerii penale, iar acesta ar fi arătat că nu poate semna contractul în forma inițială, din cauza dezmembrării cadastrale. A fost redactată a treia oară forma contractului, adaptată noii situații juridice a terenului, iar Pascui Petru a fost invitat, prin adresa nr. 7293 din 15 decembrie 2021, să se prezinte la sediul primăriei pentru semnare.

Partea vătămată a refuzat însă să mai semneze această nouă formă, invocând faptul că între timp formulase deja plângere penală. Astfel, în oglindă cu situația din 2020–2021, când contractul era semnat de concesionar și secretar, dar nu de primar, în decembrie 2021 exista o formă semnată de primar și secretar, dar nu de concesionar.

Mărturii contradictorii și un dubiu imposibil de înlăturat

Instanța a avut în față o succesiune de declarații care confirmau existența problemei administrative, dar nu clarificau fără dubiu vinovăția penală a primarului. Secretarul comunei a spus că documentul fusese depus la mapă pentru semnare, dar nu știa ce s-a întâmplat ulterior cu primul contract. Un alt martor, referent de specialitate și membru al comisiei de licitație, a relatat că, după o perioadă mai lungă de la licitație, contractul a ajuns și la el, posibil primit de la primar, dar l-a returnat deoarece semnarea nu intra în atribuțiile sale.

Un alt martor a relatat că Pascui Petru venise de mai multe ori la primărie pentru rezolvarea problemei contractului și a apreciat că primarul ar fi evitat intenționat semnarea. Totuși, această apreciere nu a fost suficientă pentru o condamnare, deoarece instanța avea nevoie de probe certe, nu de simple presupuneri sau interpretări ale conduitei administrative.

De aici a rezultat una dintre concluziile importante ale hotărârii: problema exista, întârzierea exista, nemulțumirea părții vătămate era reală, dar dosarul penal nu a reușit să dovedească, dincolo de îndoială rezonabilă, că primarul a comis infracțiunea de abuz în serviciu.

De ce a considerat instanța că nu este abuz în serviciu

Judecătoria Aleșd a analizat acuzația prin filtrul art. 297 alin. 1 Cod penal. Pentru ca o faptă să fie abuz în serviciu, nu este suficient ca un funcționar public să fi gestionat defectuos o situație sau să fi produs o nemulțumire administrativă. Este necesar ca acesta, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să nu îndeplinească un act prevăzut de lege sau să îl îndeplinească prin încălcarea unei dispoziții din legislația primară, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane.

Instanța a acceptat că primarul are calitatea cerută de lege pentru a putea fi subiect activ al infracțiunii, adică este funcționar public în sens penal. De asemenea, a reținut că primarul reprezintă comuna în raporturile juridice privind concesionarea bunurilor proprietate privată ale unității administrativ-teritoriale. Problema decisivă a fost însă alta: dacă exista o obligație legală concretă, clară și previzibilă care să îi impună primarului să semneze contractul în forma și în momentul imputate de acuzare.

Răspunsul instanței a fost negativ. Judecătoria a constatat că dispozițiile legale invocate de organele de urmărire penală reglementează cadrul general al atribuțiilor primarului, dar nu prevăd în mod expres conduita concretă imputată inculpatului. Cu alte cuvinte, obligația penală de a semna acel contract, în acea formă, nu rezulta clar dintr-un text de lege primară.

Instanța a arătat că, în materia abuzului în serviciu, nu se poate construi răspunderea penală prin deducerea unei obligații din atribuții generale. Trebuie identificată norma legală precisă care impune conduita pretins încălcată. În lipsa acesteia, acuzația nu îndeplinește condițiile de tipicitate penală.

Dispută administrativă, nu răspundere penală

Un alt element important al motivării este delimitarea făcută de instanță între răspunderea penală și mijloacele administrative sau de contencios administrativ. Judecătoria Aleșd a subliniat că legislația aplicabilă concesiunilor prevede că litigiile privind atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de concesiune se soluționează potrivit regulilor contenciosului administrativ.

Această concluzie a cântărit mult în soluția finală. Instanța nu a spus că situația contractului a fost una lipsită de probleme. Nu a spus nici că partea vătămată nu avea motive să fie nemulțumită de durata procedurii. A spus însă că instrumentul juridic potrivit nu era neapărat dreptul penal. Eventualele refuzuri, întârzieri sau neînțelegeri privind încheierea contractului de concesiune puteau fi clarificate în contencios administrativ, acolo unde se poate analiza legalitatea conduitei autorității și se pot dispune măsuri specifice, inclusiv obligarea autorității la emiterea sau semnarea unui act, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

Instanța a apreciat că lipsește tipicitatea obiectivă a infracțiunii. În limbaj obișnuit, aceasta înseamnă că fapta descrisă de Parchet, chiar dacă ar fi fost privită ca o conduită administrativă discutabilă, nu se potrivește cu definiția legală strictă a abuzului în serviciu.

Achitare fără pedeapsă și cu posibilitate de apel

La final, Judecătoria Aleșd a dispus achitarea primarului Merț Marin. Temeiul ales de instanță, art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, este unul esențial: fapta nu este prevăzută de legea penală.

Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, astfel că instanța nu a avut de soluționat o cerere de despăgubiri în cadrul dosarului penal.