Tribunalul Bihor a decis, miercuri 15 aprilie, menținerea în arest preventiv a polițistului de frontieră Cristian Ban, anchetat pentru luare de mită (16 infracțiuni), delapidare (două infracțiuni) și fals intelectual (două infracțiuni).

 Instanța a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru încă 30 de zile, începând din 21 aprilie și până în 20 mai 2026, inclusiv.

Prin aceeași hotărâre, judecătorul a respins solicitarea inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu o măsură mai ușoară, fie arest la domiciliu, fie control judiciar. 

Arestul a fost prelungit după apariția unor noi acuzații

Soluția Tribunalului Bihor vine într-un moment în care ancheta depășește, potrivit datelor comunicate de procurori, cadrul inițial al dosarului. Dacă la început cazul a atras atenția printr-un episod în care polițistul ar fi dus un șofer la bancomat cu autospeciala instituției, pentru ca acesta să poată scoate bani, cercetările ulterioare indică o succesiune de situații asemănătoare.

 Ban este cercetat pentru 16 infracțiuni de luare de mită, dintre care două în formă continuată, alături de două infracțiuni de delapidare și două de fals intelectual. 

Suspiciunea centrală: șoferi opriți în trafic și puși să aleagă între amendă și mită

Din descrierea faptelor rezultă un tipar care, în viziunea procurorilor, s-ar fi repetat în mod constant în toamna anului trecut, în zona fostelor puncte de trecere a frontierei de la Borș. Ban ar fi oprit în trafic șoferi ai unor vehicule înmatriculate în străinătate, în special conducători auto implicați în transporturi internaționale, și le-ar fi indicat diverse nereguli legate de documente, de starea tehnică a vehiculului sau de condițiile transportului.

Anchetatorii susțin că, după invocarea unor sancțiuni oficiale consistente, polițistul le-ar fi oferit acestora o alternativă informală: plata unor sume de bani pentru ca presupusele nereguli să nu fie constatate în mod oficial și să nu fie aplicate amenzi. Sumele pretinse ar fi variat, de la zeci de euro până la câteva sute, în funcție de gravitatea situației prezentate șoferului și de posibilitatea acestuia de a plăti pe loc.

În această construcție acuzatorie, faptele nu apar ca episoade izolate, ci ca elemente ale unei conduite repetate, desfășurate într-un interval relativ scurt și într-un cadru profesional precis.

Cum ar fi funcționat mecanismul

Modalitatea de operare ar fi fost una simplă și directă. Șoferului i se comunica mai întâi ce risc ar avea dacă s-ar urma „procedura oficială”: o amendă mare, eventual alte consecințe administrative, întârzieri sau blocaje în continuarea cursei. Ulterior, apărea propunerea unei „înțelegeri”, formulată explicit sau sugerată, prin care problema putea fi „rezolvată” imediat, în schimbul unei sume de bani.

În unele situații, discuția nu s-ar fi oprit la simpla pretindere a mitei, ci ar fi inclus și o negociere a sumei. Din relatarea faptelor reiese că valoarea cerută era uneori ajustată în funcție de reacția șoferului, de banii pe care acesta îi avea asupra sa sau de disponibilitatea lui de a accepta „aranjamentul”.

Această componentă de negociere este relevantă nu doar jurnalistic, ci și judiciar, pentru că sugerează, în lectura anchetatorilor, nu o reacție spontană, ci o practică deja sedimentată, în care pretinderea de bani era integrată în interacțiunea profesională cu persoanele controlate.

De la controale rutiere la drumuri la bancomat

Unul dintre cele mai grave aspecte descrise de procurori privește situațiile în care șoferii nu aveau asupra lor suficienți bani lichizi. În astfel de cazuri, potrivit acuzațiilor, polițistul nu s-ar fi limitat la a renunța la pretinderea mitei, ci ar fi mers mai departe, indicând retragerea banilor de la bancomat.

Într-unul dintre episoadele descrise, unui șofer i-ar fi fost cerută o sumă semnificativă pentru a nu fi sancționat, iar acesta ar fi fost trimis la bancomat cu un coleg al polițistului, pentru a scoate banii. Într-un alt caz, de referință pentru dosar, șoferul ar fi fost dus chiar cu mașina de serviciu la un bancomat din Biharia, pentru a retrage suma solicitată.

Tocmai de aici decurge și una dintre acuzațiile de delapidare reținute în cauză: folosirea unui bun al instituției, respectiv autospeciala de poliție, în interes personal și în legătură cu obținerea unor foloase necuvenite.

Șirul faptelor: sume diferite, aceeași logică

Descrierea faptelor indică mai multe episoade petrecute între 13 septembrie și 4 noiembrie 2025, în care Ban ar fi pretins și primit bani de la șoferi străini pentru a nu aplica sancțiuni. Într-un caz, ar fi cerut 150 de euro unui șofer cu inspecția tehnică expirată, după ce i-ar fi prezentat perspectiva unei amenzi mult mai mari. În altul, ar fi pretins 50 de euro de la un conducător auto căruia i-a reproșat lipsa unor documente valabile pentru transport.

Într-o altă împrejurare, suma cerută ar fi ajuns la 600 de euro, iar șoferului i s-ar fi cerut să retragă banii de la bancomat. Au existat și episoade în care, potrivit procurorilor, Ban ar fi întrebat direct ce bani are persoana controlată asupra sa ori ar fi cerut în mod expres o anumită sumă, justificând-o prin gravitatea „problemei” constatate.

Într-un alt moment relatat în anchetă, unui șofer bulgar i-ar fi fost cerută o sumă inițială de 150 de euro, formulată tranșant, ca o ofertă finală, pentru ca apoi cuantumul să fie redus. Un alt conducător auto, polonez, ar fi fost pus în fața unei alegeri explicite între aplicarea amenzii și o „înțelegere”. În alte cazuri, Ban ar fi respins sumele oferite inițial, considerându-le prea mici, înainte de a accepta un cuantum pe care îl aprecia drept suficient.

Cea mai mare sumă menționată între episoadele descrise este de 800 de euro, pretinsă, potrivit procurorilor, de la un șofer care efectua un transport fără licență. În alte situații, mita ar fi fost de 100, 150, 220 sau 300 de euro, uneori însoțită și de alte sume în valută.

Procurorii vorbesc despre o practică repetată, nu despre excepții

Un element important al dosarului este faptul că unele fapte sunt reținute în formă continuată, ceea ce sugerează, din perspectiva acuzării, repetarea unor acte de același tip în aceeași împrejurare de serviciu sau într-un context foarte apropiat. Nu este vorba, așadar, doar despre o sumă de episoade separate cronologic, ci despre o conduită pe care procurorii o descriu ca având o anumită coerență și regularitate.