Cel mai vârstnic veteran de război din Bihor, bace Dele, a plecat în Armata din Ceruri la 103 ani. Povestea impresionantă a bihoreanului care a lucrat la „inima lui Stalin”

”Anul trecut, conform Prefecturii Bihor ăn județul Bihor mai traiau 38 de veterani, dintre care 15 au serviseră în al Doilea Război Mondial. Cel mai în vârstă avea 103 ani. . ”Țara noastră este întregită astăzi datorită veteranilor care s-au sacrificat pentru România și avem datoria să le onorăm eroismul. ”, explic\ prefectul de Bihor Dumitru Țiplea.Acum Vicepreședinte ANVR-Filiala Bihor. Dr. Augustin Țărău anunță că cel mai vârstnic veteran de război a plecat în oastea din Ceruri. <Ne părăsesc veteranii de război… Asociația Națională a Veteranilor de Război – Filiala Bihor anunță împlinirea a șase săptămâni de la trecerea la cele veșnice a camaraduluiTEODOR LAZĂR,plutonier, veteran al Celui de Al Doilea Război Mondial, în vârstă de 103 ani. Născut în satul Gepiu, comuna Gepiu, pe 20 octombrie 1920, a luptat pe Frontul de Răsărit. Ne exprimăm întreaga noastră compasiune și respectul cuvenit tuturor veteranilor de război, apărători și ziditori ai patriei noastre: „O lacrimă, o floare, o rugăciune” >.

Teodor Lazăr a văzut multe în peste un secol de viață și a trecut prin situații dificile. Confruntat cu ororile războiului și cu neajunsurile vieții de după acesta. La 101 ani, bace Dele din Gepiu era optimist că vom trece și peste pandemie. „Acum e domnie față de ce a fost în război”, spunea veteranul de război. La împlinirea a 100 de ani, a primit din partea primarului placheta și diploma de „Cetățean de onoare” al comunei. Teodor Lazăr a fost sărbătorit atunci de întreaga comunitate.Născut pe 20 octombrie 1920 în satul Gepiu, fost soldat al Armatei Române în cel de-Al Doilea Război Mondial, veteranul de război Teodor Lazăr (Bace Dele) are o poveste impresionantă.Oamenii din sat îi spuneau Bace Dele. Dincolo de spiritul de sacrificiu pe care l-a probat în război, acolo unde a avut gradul de plutonier, a cunoscut și alte perioadele dificile prin care a trecut ţara noastră. A lucrat din greu o vreme la CFR. Povestea că lucrul nu era tocmai ușor, dar niciodată nu s-a lăsat învins, chiar dacă lucra la ceea ce se numea „inima lui Stalin”. Aceasta era o lopată cu care încărca piatră între șine, greutatea încărcăturii fiind de 25 de kilograme.

La cei 103 ani, bace Dele își făcea adesea singur de mâncare, își tăia singur câte o găină din gospodărie În fiecare dimineață avea un mic ritual. Chiar dacă mergea mai greoi, nu ezita să se întâlnească dimineața la o cafea cu oamenii din sat, mai mult de dragul poveștilor, a socializării.

Dumnezu să-l odihnească!