Alexandru Popescu, bihoreanul care a străbătut 3000 km pe jos protestând pentru Roșia Montana: Mă bucur că protestul meu nu a fost în zadar și nu am stricat trei perechi de încălțări degeaba pe cei 3000 de kilometri pe care i-am mers pe jos!

Alexandru Popescu a ținut vie flacăra protestelor ămpotriva exploatării aurului cu cianuri la Roșia Montana și a ales să ducă mesajul până la Bruxelles pe jos parcurgând 3000 km. Și a câștigat de două ori. În timpul protestelor și-a cunoscut doamna sufletului său, pe Mariana, cu care în august s-a mutat la Sâmbăta. Alexandru se bucură pe deplin după ce România a câștigat procesul istoric în instanță, iar mesajul său împotriva frackingului la Roșia Montana e cu adevărat auzit.

Alexandru Popescu a participat la Revoluția din 89 la Bucureti, apoi a protestat în Piața Universității. <Dar am ieşit în stradă pentru diverse cauze, în mod special, plăcându-mi natura, la acţiuni ce aveau un caracter ecologist. Din păcate, în perioada cât am lucrat în MApN şi ulterior în vânzări, am luat o pauză care m-a făcut să-mi pară rău că în acea perioadă nu m-am mai implicat>, povestea Alexandru Popescu pentru transilvaniareporter.ro.Afăcut greva foamei pentru a atrage atenția asupra pericolelor privind exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană, iarna, într-un frig greu de suportat, în fața Teatrului Național din București. A cedat dup[ o hemoragie internă, iar apoi a pornit în martie 3000km până la Bruxelles. Acum spune că: <Mă bucur că protestul meu nu a fost în zadar și nu am stricat trei perechi de încălțări degeaba pe cei 3000 de kilometri pe care i-am mers pe jos! Salut pe toți cei pe care i-am cunoscut pe timpul protestelor!>.

;Pe15 august 2014, ne-am mutat în Sâmbăta. Pe Mariana, soția mea, am cunoscut-o în 2014, în timpul protestului meu în care am mers 3000 de kilometri, pe jos, de la Ploiești la Bruxelles. Ne-am cunoscut la intrarea în Oradea, dinspre Cluj, unde un grup de protestatari mă așteptau. A urmat o frumoasă poveste de dragoste. Deși este o diferență mare de ani între noi, nu ne-au unit banii( noi trăim foarte modest) ci idealurile comune, eu activist de mediu, ea a terminat Facultatea de științe a Universității Oradea, secția ecologie. Acesta a și fost motivul pentru care ne-am mutat în Sâmbăta, Mariana fiind membra uneia dintre cele mai vechi familii din sat. Încercăm să trăim în comuniune cu natura, din roadele muncii noastre>, ne povestea Alexandru Popescu, care a retrăit perioada protestului: <Am parcurs cei aproximativ 3.000 de km în 88 de zile, dintre acestea șase fiind de odihnă. Plecarea din Ploieşti a fost pe data de 30 august, am reuşit să mă încadrez în timp, pentru că ideea mea iniţială a fost de a intra în Parlamentul European pe data de 1 decembrie, de ziua naţională a României. Călătoria a fost obositoare, cu multe neprevăzuturi, dar cea mai grea perioadă a fost când, mergând pe întuneric pe marginea autostrăzii în localitatea Vecses, în apropierea Budapestei, am făcut o entorsă la piciorul drept, durerea persistând până după Viena, în tot acest răstimp anihilând durerea cu antiinflamatoare. Pe tot parcursul acestei călătorii am avut parte de suportul oamenilor, indiferent de naţionalitate. Chiar dacă a fost obositoare, nu îmi va părea rău niciodată că am făcut-o. Ce m-a bucurat cel mai tare a fost că foarte mulţi tineri au aflat despre demersul meu şi au promis că se vor implica pe viitor în acţiuni civice>. Imediat după ce s-a aflat că România a câștigat procesul istoric o altă activistă a trimis un mesaj. Este vorba de Mariana Matiș:;Este o victorie de suflet și a mea dar în special a prietenului Alexandru Popescu care a atras atenția întregii lumi asupra acestei afaceri tenebroase, mărșăluind până la Bruxelles pentru a face cunoscut lumii, faptul că un jongler al clicii politice din România și-a aranjat cu guvernul o afacere care să otrăvească la propriu cetățenii români și pământurile românești pentru a-și însuși pentru 2% redevență, aurul și argintul României>.