GALERIE. Profesorii de legendă ai Beiușului, cetățeni de onoare. Ei sunt arhitecții destinelor din Vulcania

Momente emoționante vineri, la Beiuș, în ultima zi dedicată sărbătorii a 195 de ani de existență a Colegiului Național Samuil Vulcan Beiuș. O școală care, așa cum remarca profesorul Mihaela-Irina Ilieș, directorul reputatului colegiu, <poartă marca unicității încă de la înființare, fiind singurul gimnaziu românesc complet din Transilvania acelor timpuri>. În spiritul celor  spuse de  dr. Constantin Pavel cu ocazia centenarului școlii, citat de directorul Mihaela Ilieș: <Nu poți clădi un viitor pe ingratitudinea  față de trecut. Numai cel ce are ce comemora are ce apăra>, profesorii și elevii de astăzi <clădesc prezentul și viitorul acestei instituții asumând strădaniile iluștrilor înaintași și împlinind, an de an prin rezultate remarcabile, lumina aprinsă la mijloc de toamnă, în A.D. 1828. Fiecare ocazie în care evocăm momente emblematice ale istoriei școlii este pentru vulcaniști un privilegiu>. A fost cu adevărat un privilegiu, o onoare și o mare bucurie pentru toți participanții să fie martorii unui eveniment unic: cel în care patru dintre profesorii emblematici ai CN Samuil Vulcan Beiuș să fie declarați cetățeni de onoare. Sunt patru nume de dascăli la rostirea cărora mii de absolvenți simt recunoștință, dragoste și pot să se exprime doar la superlativ. Sunt unici, extrardinari, au scris istorie predând fizică, latină, limba română, ori limba franceză. Din păcate pentru doi dintre acești titani ai învățământului din Vulcania această recunoaștere vine post-mortem. Este vorba de foștii directori, profesorii Doina Mihele și Traian Stanciu. În prezența unei asistențe selecte, elitiste, Diana Mihele, fiica profesoarei Doina Mihele, și distinsa domnă profesoară Eva Stanciu, soția regretatului professor Traian Stanciu au fost pur și simplu copleșite de emoție la decernarea acestui titlu. E desigur prea puțin să amintești că în timpul directoratului Doinei Mihele s-a obținut, în 1998, statutul de colegiu național, ceea ce a constituit o premieră pentru învățământul bihorean.Vorba Dianei Mihele;<când vorbesc despre mama, coloana vertebrală se frânge> Din postura de director, Traian Stanciu s-a axat pe consolidarea prestigiului Colegiului Național „Samuil Vulcan”, demersurile în acest sens fiind confirmate, în anul 2014, prin obținerea certificatului de „Școală europeană”.În cei peste patruzeci de ani de activitate la catedră, în urma unor concursuri, a ocupat funcții de îndrumare și control ca director și director adjunct la Școala Generală “Nicolae Popoviciu și director la Colegiul Național ”Samuil Vulcan” din Beiuș, din 1 septembrie 2007 până în 31 august 2014. A fost inspector școlar teritorial pentru zona Beiuș-Stei și inspector general la Ministerul Educației Naționale, Direcţia de Control (1997-2000). În perioada cât a fost director, Colegiul Național ”Samuil Vulcan” din Beiuș a primit ”Certificatul de Școala Europeană”. De-a lungul timpului a avut aproape 100 de elevi premiați la fazele naționale și județene ale olimpiadelor școlare la româna și cultura civică. Pentru rezultatele obținute i-a fost conferită diploma ”Gheorghe Lazar”  clasa a II-a.

Despre ilustru profesor descoperiți detalii și aici:

„Pentru întreaga sa activitate de 42 de ani, ducând predarea fizicii la nivel de excelență și fiind un desăvârșit profesor, pedagog și mentor pentru elevii săi” s-a decis acordarea titlului de cetățean de onoare profesorului Ilie Rus, se arată în hotărârea de Consiliu local. Inițiatoarea propunerii e tânăra de 20 de ani, Ilinca Lianu, student la Fizică la UBB, admisă și în Franța după ce s-a pregătit cu profesorul Ilie Rus. Ilinca cunoaște valoarea unui astfel de titlu, fiind nepoata unui alt cetățean de onoare al Beiușului, tezaurul uman viu Cornel Salvador Palladi.

„Ca o recunoaștere a activității sale de excepție, în 2018, Fundația Culturală Oradea l-a desemnat pe domnul professor Ilie rus  Promotor al Excelenței în Educație, iar în aprilie 2023 i s-a decernat Premiul Mentor de către MOL România și Fundația pentru Comunitate Timișoara, fiind ales printre cei zece premiați din 230 de nominalizări”, a precizat primarul Beiușului, Gabriel Popa. Peste două sute de premii la olimpiadele și concursurile școlare au obținut, de-a lungul timpului, elevii profesorului Ilie Rus.

Același titlu i-a fost decernat și profesorului Teodor Rif, ca urmare a unui „ palmares impresionant la concursuri și olimpiade școlare, naționale și internaționale”, a implicării domniei sale  în activitatea muzeului de istorie și a fundației culturale vulcaniene, precum și faptul că „a scris istoria Colegiului, lucrare începută alături de regretatul profesor Gavril Hădăreanu”. Distins profesor în humaniores litterae, Teodor Rif s-a născut în 17 octombrie 1939, la Nimăiești, a absolvit liceul din Vadu Crișului în 1956, a început studii teologice la Sibiu și a absolvit studiile filologice la Cluj. A fost profesor la Curățele, Forău și Tărcaia. Din 1968 până la pensionare în 2008 a predat la Liceul din Beiuș, elevii lui au obținut premii și mențiuni la olimpiadele naționale, culminând în  2004 cu premiul obținut de elevul Clop Corneliu, locul 3 la ediția a XXIV-a a Olimpiadei internaționale de limba latină Arpinas.Dar să-I dăm cuvântul unui fost elev, care în crișana.ro îl descrie pe professor într-o evocare intitulată Ora de latină descrie exigența cu care profesorul își ținea ora:

<Precum un gladiator întărâtat din Capua care se aruncă să lupte pe viață și pe moarte în arena din Circus Maximus împotriva ignoranței din capetele noastre intra Magister Theodorus Rifus pe ușa înlemnită de spaimă de la cabinetul aflat în capătul coridorului celui mai întunecat din liceu și saluta gutural: Salvete, pueri!  Noi, plebeii care fuseserăm trimiși trans Tiberim  de către părinții noștri de bună credință (bona fides) dincolo de apa Nimăieștilor ca să învățăm carte intra muros ne ridicam cu toții cu ochii lipiți de buchiile latinești și răspundeam  cu genunchii tremurînd ca niște seismografe ce înregistrau  un cutremur  de gradul nouă  pe scara Richter: Salve, Magister!

Magistrul, ca de obicei, nu credea în sinceritatea urării noastre de sănătate și tușea nemulțumit ca și cum un homunculus i s-ar fi asezat în gît.

Dar după o oră de asalturi ale discipolilor în frunte cu magistrul, Fiara necunoscută chiar și până în ziua de azi, Limba Latină, este îmblînzită în cele din urmă spre marea satisfacție a lui Pater Familias.

Astăzi trecem la lecția…, decretează Magistrul și trece la timona corabiei. Noi, discipolii săi, strigînd de bucurie, ne repezim frenetic la frânghii, ridicăm ancora, înălțăm pânzele și galera romană cu cei 31 de vîslași ai clasei de umaniști împinsă din pupă de o briză binefăcăoare începe să străbată iar marea cu frumuseți ale limbii latine, Mare Nostrum spre un liman la care așteptam să adăstăm după amarnica noastră trudă…>. Și pentru a-i da Cezarului ce este al Cezarului iată cum a povestit profesorul Ilie Rus, cu umoru-i fin, întotdeauna la purtător, cum a devenit beiușean.

<Iulie 1978 se afișează listele cu absolvenții facultăților de fizică la  nivel național și listele cu absolvenții, în ordinea mediilor pe țară. Pe mine mă interesa județul Bihor unde erau două posturi: unul la Șinteu, cu predare în limba slovacă- nu era bun, măcar dacă era în rusă, iar al doilea la Liceul Samuil Vulcan Beiuș, azi Colegiul Samuil Vulcan. Nu știam prea multe despre Beius. Am trecut prin Beiuș în 1967 într-o excursie la Stâna de Vale organizată de un professor cu suflet mare care voia să le arate copiilor dintr-un sat de câmpie cum arată un munte. Ce autocar, ce microbus pe vremea aceea? Noroc cu CAP-ul care avea un camion cu caroseria decapotabilă!Am trecut și prin piața din Beiuș și în mintea mea de copil s-a creat imaginea unei piețe inundate de cireșe. Am mai trecut prin Beiuș în 1974, când în armată fiind la Oradea, ne-am deplasat pe jos, cu toate în spate, pe o ploaie densă și continuă, din gara Beiuș până la Stâna de Vale. O amintire deloc plăcută…În 5 iulie 1978 la repartiția națională radiofonică am ales Beiuș-ul cu gândul că la scurt timp o să mă transfer la Oradea sau la Salonta, mai aproape de casă La o zi după repartiție, m-am întâlnit cu un fost profesor de la facultate despre care atunci am aflat că e din Beiuș. Aflând că am luat repartiția la Beiuș mi-a zis: foarte bine, însă ai grijă că Beiușul e un sat mai mare. Dacă umbli azi cu o fată pe stradă, mâine tot Beiușul te însoară. Am realizat că Țara Beiușului este pentru mine o țară a făgăduinței. Aici am cunoscut-o pe cea care mi-a devenit soție, s-o ție Dumnezeu sănătoasă. Aici mi s-au născut, au copilărit și studiat cele două fete, aici am întâlnit colegi extraordinari, oameni minunați, elevi curioși, dornici de cunoaștere, aici am cunoscut cele mai mari satisfacții profesionale.Prin realizările mele profesionale cred că am făcut cinste Beiușului. Expresii apărute în spațiul public: ne onorează prezența concurenților din Beiuș, Beiușul iar ne ia premiile, un professor din Beiuș evidențiază acest lucru. Cu mii de mulțumiri amintesc că pe parcursul celor 42 de ani de activitate în aceeași școală am găsit înțelegere și sprijin la Primăria Beiuș. La scurt timp după venirea în Beiuș, Primăria mi-a repartizat o garsonieră, iar după căsătorie un apartament cu două camere, a acordat sprijin financiar pentru deplasările la concursuri în județ și în țară, dar și pentru premianți. Punctul culminant al colaborării îl constitue evenimentul de azi.Titlul decernat mă onorează și mă emoționează profund. Acum pot să spun că cineva Acolo Sus mă iubește, cei de jos mă sprijină, iar eu sunt un cetățean fericit în țara făgăduinței>, a spus proaspătul cetățean de onoare  al Beiușului, profesorul inimilor noastre Ilie Rus. La mulți ani cu sănătate, domnilor profesori Rus și Rif! Eternă pomenirea profesorilor Mihele și Stanciu! La mulți ani, Samuil Vulcan!