SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
”Am fost un copil extrem de timid. La 18 ani, nu scoteam o vorbă și habar n-aveam ce să fac cu viața mea. Eram pur și simplu blocată”, povestește Anamaria Luciana Dehelean. „Îmi doream să mă dezvolt, să cresc, să ies din acel blocaj. Cred că atunci a apărut, undeva în adâncul ființei mele, ideea de a deveni jurnalist. A fost o idee nerostită, dar orice intenție prinde putere, în timp”, spune Anamaria Luciana Dehelean. studentă a Universității din Oradea, la Științele Comunicării (Jurnalism). Luciana va absolvi facultatea la 51 de ani și spune că știe de pe acum care îi este locul în presă.
Luciana afirmă că secretul ei e autocunoașterea. A ajuns la vârsta și experiența necesare pentru a împlini „porunca” oracolului din Delfi: „Cunoaște-te pe tine însuți”. Energia, spune studenta, vine odată cu descoperirea de sine, „la pachet” cu a-ți găsi calea. „Când știi încotro te îndrepți, nimic nu te poate opri”, crede Luciana. Într-adevăr, ziua ei pare a avea mai mult de 24 de ore. Predă, învață, muncește, face sport și, de câte ori are ocazia, călătorește.
Luciana a lucrat în asigurări, a fost reprezentant de vânzări, dar nu-și găsea locul, calea. După câțiva ani, viața ei a luat-o pe un alt curs. „Mă tot întrebam care o fi pasiunea mea.”. S-a apucat de masaj, la nivel profesional. „Eram fericită, era un schimb de energii acolo. Am început să vorbesc cu oamenii…”. Așa, discutând cu „pacienții”, orădeanca a devenit consilier spiritual. O vreme s-a ocupat de coaching și, după toate astea, a devenit Maestru Reiki și profesor de terapii alternative, masaj! „La un moment dat, am simțit că eram prea mult în zona asta a spiritualității. Aveam nevoie de o schimbare, de ceva care să mă ancoreze în realitate”.
Înainte de a împlini 50 de ani, Luciana s-a înscris la Jurnalism. „Mi-am dorit, tot timpul, să mă învârt între oameni inteligenți”, spune studenta, care mărturisește că îi plac foarte mult cursurile conferențiarului și scriitorului Florin Ardelean. Dar modelul ei este Oprah Winfrey. „Și ea e absolventă de jurnalism. Îmi place să descopăr ce se află în spatele lucrurilor. Jurnalismul m-a dezvoltat. Facultatea mi-a pus creierul în mișcare, înainte trăiam mult prin simțuri. Am început să lucrez și mai mult la mine însămi”. Studenta e convinsă că va avea un cuvânt de spus în presă. „Simt că am ceva de dat”, zice Luciana. „Cred că presa trebuie să se reinventeze, să spună povești. Cred că totul trebuie făcut altfel. E nevoie de un alt fel de comunicare, de la suflet la suflet. Trăim într-o eră a schimbării. Presa trebuie să țină pasul. Jurnalismul ar trebui să învețe lumea, oamenii, să se regăsească. Eu, dacă ar fi să-i iau interviu unui medic, nu l-aș întreba despre tratamente, ci despre viața lui, despre carieră, despre curajul de care ai nevoie pentru a face o operație dificilă… Vreau să fac jurnalism despre viață. Lumea are nevoie să învețe. Trăim în stereotipuri. Oamenii de azi au nevoie de modele, chiar mai mult decât înțeleg ei asta. Tinerii nu se regăsesc pe ei înșiși, apoi drogurile umplu acel gol sufletesc”. În calitate de jurnalist, Luciana ar vrea să realizeze interviuri, să consemneze discuții sincere și, poate, să își facă un podcast.
Studenta Universității din Oradea, crede în ea. E convinsă că va izbuti și în presă. Până atunci merge la cursuri, aplică în practică și predă tehnici de masaj, face karate și face parte dintr-un grup de rugăciune, ba mai are și propriul ONG. „Încep dimineața și termin seara, cu plimbatul câinilor”, spune Luciana, revenind la cuvintele care par a-i fi deviză de viață: „Când știi încotro te îndrepți, nimic nu te poate opri”
Partajează acest conținut:
