SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Într-o scrisoare deschisă, Viorel Pașca respinge afirmațiile potrivit cărora la Dumbrava ar fi funcționat un „centru ilegal”, contestă felul în care a fost prezentată intervenția DIICOT și invocă prezumția de nevinovăție. Replica sa vine după ce Michael O’Flaherty, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, a trimis, la 10 iulie 2026, o scrisoare premierului Ilie Bolojan în care a descris situația din localitatea bihoreană drept „deosebit de îngrijorătoare”.
Viorel Pașca, cel care afirmă că s-a ocupat în ultimii 20 de ani de îngrijirea unor persoane bolnave și vulnerabile găzduite la Dumbrava, în județul Bihor, îi răspunde public lui Michael O’Flaherty și îi solicită să verifice cu mai multă atenție informațiile primite înainte de a formula concluzii în spațiul public. ( https://www.facebook.com/viorelpasca82/posts/pfbid06mmcnkQmoBudfMJygtCtHyoxwaYhYKBF7WdiwsM5WEBBtrCyZjqg1wTALo42AEmrl )
Pașca susține că imobilele din Dumbrava nu au funcționat ca azile sau centre rezidențiale, neagă acuzațiile privind lipsirea de libertate și abuzarea persoanelor găzduite și afirmă că imaginea transmisă Comisarului Consiliului Europei nu ar corespunde realității.
În document, Comisarul a analizat situația persoanelor vârstnice aflate în îngrijire rezidențială și a făcut referire în mod distinct la Dumbrava, la intervenția DIICOT și la necesitatea investigării circumstanțelor în care au murit persoanele găzduite acolo.
„Prezumția de nevinovăție ar trebui să funcționeze și pe teritoriul României”
Primul reproș formulat de Viorel Pașca privește modul în care informațiile despre Dumbrava ar fi ajuns la Comisarul pentru Drepturile Omului. Pașca nu contestă dreptul oficialului european de a se preocupa de situația persoanelor vulnerabile, ci spune că, înainte de formularea unor aprecieri publice, datele primite ar fi trebuit verificate, iar credibilitatea surselor analizată.
„Nu știu de unde ați primit informații, dar cred că, de oriunde ar fi fost, ar fi trebuit să verificați întâi dacă sunt adevărate, iar cei care vi le-au furnizat sunt surse credibile și au probe în acest sens”, afirmă Viorel Pașca în scrisoarea deschisă.
El introduce în centrul răspunsului său principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia o persoană nu poate fi tratată ca vinovată înainte ca acuzațiile să fie stabilite printr-o hotărâre a instanței.
„Nu uitați că prezumția de nevinovăție ar trebui să funcționeze și pe teritoriul României”, îi transmite Pașca lui Michael O’Flaherty.
Observația sa vizează în special prezentarea publică a unor acuzații grave într-un moment în care, din materialele disponibile, nu rezultă existența unei hotărâri judecătorești definitive care să stabilească răspunderea lui Viorel Pașca sau situația juridică a fiecărei locații de la Dumbrava.
Scrisoarea Comisarului Consiliului Europei nu formulează, la rândul său, o concluzie judiciară asupra vinovăției unei persoane.
Michael O’Flaherty utilizează formularea „potrivit relatărilor” atunci când vorbește despre miile de persoane vulnerabile și despre condițiile în care acestea ar fi fost găzduite. El solicită ca procedurile să se desfășoare cu integritate și independență și ca împrejurările cazului, inclusiv decesele produse, să fie cercetate temeinic.
Cu toate acestea, Pașca consideră că simpla preluare într-un document oficial a descrierii Dumbravei drept o instituție care ar fi funcționat nelegal riscă să consolideze în percepția publică o versiune pe care el o contestă categoric.
Pașca respinge eticheta de „centru ilegal”
Una dintre cele mai importante diferențe dintre cele două poziții privește natura juridică și practică a locațiilor în care erau găzduite persoanele de la Dumbrava.
În scrisoarea adresată premierului, Michael O’Flaherty introduce cazul în cadrul mai larg al „centrelor de îngrijire neautorizate care funcționează ilegal sub diverse forme în România”. Referindu-se direct la Dumbrava, el afirmă că instituția ar fi funcționat ilegal timp de mai mulți ani.
Viorel Pașca respinge această încadrare încă de la începutul răspunsului său.
„Pot să vă spun că niciodată Dumbrava nu a funcționat ca un centru sau azil”, afirmă acesta.
Potrivit versiunii prezentate de Pașca, locațiile erau case de locuit, iar persoanele găzduite aveau domiciliul stabilit acolo. El susține astfel că nu ar fi existat o structură rezidențială clandestină care să funcționeze sub forma unui azil fără autorizație, ci mai multe locuințe în care trăiau cetățeni români.
„Toate locațiile au fost, de fapt, case de locuit în care locuiau cetățeni români care aveau domiciliul acolo”, arată Viorel Pașca.
Această diferență nu este una exclusiv terminologică. Stabilirea naturii juridice a activității desfășurate la Dumbrava poate influența modul în care sunt analizate obligațiile de autorizare, standardele aplicabile, responsabilitatea celor implicați și legalitatea funcționării locațiilor.
Pașca susține că folosirea expresiilor „centru ilegal” sau „azil” ar induce ideea că la Dumbrava a fost organizat un serviciu social instituțional neautorizat. El afirmă contrariul și cere ca statutul locațiilor să fie analizat pornind de la documentele referitoare la domiciliul persoanelor și la natura imobilelor, nu doar de la relatările apărute în presă sau furnizate de contestatarii săi.
Materialele puse la dispoziție nu conțin însă autorizațiile, actele de proprietate, documentele de domiciliu sau constatările administrative și judiciare necesare pentru a stabili independent care dintre interpretări este corectă. Acest aspect urmează să fie clarificat de instituțiile competente.
Neagă acuzațiile privind sechestrarea, abuzurile și tortura
Viorel Pașca contestă în mod categoric și afirmațiile publice potrivit cărora persoanele găzduite la Dumbrava ar fi fost ținute împotriva voinței lor, sechestrate, abuzate sau torturate.
„Niciunul nu a locuit ilegal, nu a fost sechestrat, abuzat sau torturat, cum s-a vehiculat în presă”, susține Pașca.
El afirmă că oamenii puteau părăsi locațiile și că unii dintre ei ar fi revenit ulterior din proprie inițiativă.
„Cei care au vrut să plece au plecat când au vrut și au revenit de bunăvoie când au dorit”, se arată în scrisoarea deschisă.
Prin această declarație, Viorel Pașca răspunde direct uneia dintre cele mai grave dimensiuni ale cazului: posibilitatea ca persoane vulnerabile să fi fost lipsite de libertate sau supuse unor tratamente abuzive. Poziția sa este una de negare totală a acestor acuzații.
Scrisoarea lui Michael O’Flaherty nu descrie însă în detaliu cazuri individuale de sechestrare sau tortură și nici nu nominalizează victime. Comisarul menționează, într-o formulare generală, informații potrivit cărora persoane vulnerabile ar fi fost găzduite „în condiții abuzive” și cere o investigație temeinică.
În lipsa dosarului anchetei, a declarațiilor persoanelor care au locuit la Dumbrava, a documentelor medicale și a eventualelor constatări judiciare, cele două versiuni nu pot fi arbitrate doar prin confruntarea scrisorilor.
Critici privind sursele care au prezentat cazul Dumbrava
Viorel Pașca își exprimă îngrijorarea și față de modul în care Comisarul Consiliului Europei ar fi primit și transmis informațiile despre activitatea sa.
El susține că unele dintre persoanele sau organizațiile care au prezentat situația de la Dumbrava ar fi lipsite de credibilitate și ar fi acționat cu rea-credință. P„Îmi pare rău că trebuie să-mi exprim îngrijorarea în ceea ce privește felul în care primiți și transmiteți informații fără să le verificați întâi”, îi scrie acesta lui Michael O’Flaherty.
Pașca afirmă că unele surse care au relatat despre Dumbrava ar fi fost dovedite în repetate rânduri ca fiind „mincinoase și rău intenționate”. Este însă o calificare aparținând autorului scrisorii, iar materialele disponibile nu permit verificarea independentă a acestei acuzații.
În scrisoarea sa către premier, Michael O’Flaherty afirmă că situația de la Dumbrava ar fi continuat o perioadă îndelungată, în pofida alertelor repetate venite din partea societății civile și a jurnaliștilor, precum și a recomandărilor Avocatului Poporului.
Comisarul observă, totodată, că dezbaterea publică desfășurată după intervenția DIICOT a fost polarizată și că persoanele care au făcut publice presupusele abuzuri ar fi devenit ținte ale discursurilor instigatoare la ură în mediul online.
Pașca întoarce această observație și susține că el însuși ar fi fost ținta unei campanii de presă ostile.
„Nu știu dacă ați urmărit în ultima vreme valul de ură și minciuni cu care unele televiziuni și o parte din presa scrisă s-au năpustit asupra mea, făcând afirmații care nu au nicio legătură cu realitatea”, afirmă acesta.
Replica arată că ambele tabere reclamă existența unui climat public ostil. Pe de o parte, Comisarul vorbește despre atacurile îndreptate împotriva celor care au semnalat presupusele abuzuri. Pe de altă parte, Viorel Pașca afirmă că relatările televiziunilor și ale presei i-ar fi afectat reputația și ar fi prezentat drept certitudini fapte pe care el le neagă.
Două interpretări opuse ale intervenției DIICOT
Un alt punct central al disputei este intervenția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Michael O’Flaherty a salutat intervenția DIICOT și transferarea persoanelor găzduite la Dumbrava către spitale și unități de îngrijire autorizate. În același timp, Comisarul și-a exprimat preocuparea față de durata în care situația ar fi continuat înainte de intervenția autorităților.
Viorel Pașca se declară surprins de această apreciere. El sugerează că modul concret în care a fost desfășurată operațiunea ar fi fost disproporționat și ar fi produs abuzuri asupra unor cetățeni români.
„M-a uimit, de asemenea, aprecierea dumneavoastră la modul în care a acționat DIICOT în operațiunea de la Dumbrava”, îi transmite Pașca oficialului Consiliului Europei.
El continuă într-un ton critic și susține că, în cazul în care intervenția ar fi considerată normală, necesară și justificată din punct de vedere legal, logistic sau moral, informațiile ajunse la Comisar ar fi fost departe de realitate.
„Sunt foarte convins că ceea ce vi s-a spus nu are nicio legătură cu realitatea, iar dumneavoastră ați «căzut în plasa» celor care v-au furnizat informațiile”, afirmă Pașca.
Scrisoarea sa nu descrie însă în detaliu acțiunile pe care le consideră abuzive, persoanele despre care afirmă că au fost afectate sau eventualele încălcări procedurale pe care le impută anchetatorilor. Din acest motiv, acuzațiile referitoare la operațiunea DIICOT rămân, în forma prezentată, poziția lui Viorel Pașca.
La rândul său, scrisoarea Comisarului nu analizează punctual desfășurarea operațiunii și nu afirmă că fiecare măsură luată de anchetatori ar fi fost legală sau proporțională. Documentul salută intervenția și transferul persoanelor, dar cere ca procedurile legate de Dumbrava să fie desfășurate cu integritate și independență.
Această distincție este importantă: aprecierea rezultatului imediat al operațiunii — mutarea persoanelor către spitale și servicii autorizate — nu echivalează în mod automat cu validarea tuturor metodelor folosite în timpul intervenției.
Pașca îi cere Comisarului să aștepte decizia justiției
În finalul scrisorii deschise, Viorel Pașca îi solicită lui Michael O’Flaherty să manifeste mai multă prudență înainte de a se pronunța asupra cazului.
„Având în vedere funcția și poziția pe care o dețineți, vă rog să fiți mai atent și să verificați de zece ori informațiile și sursele care vi le furnizează și abia apoi să vă pronunțați în spațiul public”, afirmă acesta.
Pașca consideră că oficialul Consiliului Europei ar fi trebuit să aștepte rezultatele procedurilor judiciare înainte de a include Dumbrava într-o scrisoare oficială adresată premierului României.
„Dacă v-ar fi interesat cu adevărat adevărul cu privire la activitatea de la Dumbrava, ați fi putut aștepta un pic, până ce justiția se va pronunța în acest sens”, încheie el.
Mesajul este unul ferm: Pașca cere ca activitatea sa să nu fie evaluată exclusiv prin prisma acuzațiilor publice și a relatărilor apărute înainte ca instanțele să stabilească faptele și eventualele responsabilități.
Formularea sa, potrivit căreia oficialul ar fi trebuit să aștepte decizia justiției, intră însă în tensiune cu rolul instituțional al Comisarului pentru Drepturile Omului.
Mandatul acestuia presupune semnalarea problemelor sistemice și formularea de recomandări către autorități, fără ca intervențiile sale să țină locul unor hotărâri judecătorești.
În același timp, exercitarea unui asemenea mandat nu înlătură obligația de a distinge clar între acuzații, constatări administrative și fapte stabilite definitiv de instanțe. Tocmai această delimitare este cerută insistent de Viorel Pașca.
Contextul scrisorii trimise premierului României
Michael O’Flaherty a vizitat România în perioada 26–29 mai 2026, pentru a analiza situația drepturilor persoanelor vârstnice aflate în îngrijire rezidențială.
În scrisoarea transmisă la 10 iulie premierului Ilie Bolojan, Comisarul a apreciat progresele realizate de România în reformarea serviciilor sociale, inclusiv consolidarea procedurilor de licențiere și a standardelor de calitate pentru îngrijirea pe termen lung.
El a semnalat însă persistența unor probleme: numărul insuficient al serviciilor de îngrijire, dificultățile întâmpinate de persoanele sărace, cu dizabilități sau cu probleme de sănătate mintală, separarea dintre sistemul social și cel medical, precum și inspecțiile concentrate excesiv asupra criteriilor formale.
Comisarul a recomandat o mai bună integrare a serviciilor sociale și medicale, revizuirea metodelor de inspecție, o finanțare sustenabilă și consolidarea mecanismelor independente de monitorizare.
În acest context mai larg a fost introdus și cazul Dumbrava. Michael O’Flaherty a afirmat că situația din localitatea bihoreană este „deosebit de îngrijorătoare” și a făcut referire la informații privind găzduirea, de-a lungul anilor, a mii de persoane vulnerabile în condiții abuzive, precum și la peste o mie de decese înregistrate.
Comisarul nu prezintă în scrisoare metodologia prin care au fost stabilite aceste cifre, perioada exactă la care se referă, cauzele deceselor sau legătura dintre fiecare deces și condițiile de găzduire. Aceste lipsuri sunt relevante, mai ales în condițiile în care asemenea informații pot avea un impact major asupra percepției publice.
Documentul cere însă în mod explicit investigarea aprofundată a circumstanțelor, inclusiv a deceselor, și nu susține că toate persoanele decedate ar fi fost victimele unor infracțiuni.
Partajează acest conținut:
